Ce înseamnă Înălțarea? Ce înseamnă Rusalii?

Ce înseamnă Înălțarea?

Fapte 1:8-9 Voi însă veţi primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălţat şi, în timp ce ei se uitau, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor.

După învierea din morți a lui Isus Hristos, El a apărut timp de 40 de zile în fața multor credincioși. Isus Hristos nu a putut rămâne pe pământ pentru că avea o treabă de făcut în Rai:

Ioan 14:1-3 Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Rolul lui Isus Hristos în Cer este de a construi casa veșnică pentru cei care cred în El. Când toate casele pentru toți credincioșii vor fi gata, atunci, la ordinul Tatălui Său, trumpetele va suna și va avea loc prima Întoarcere a lui Hristos pentru credincioși în Rai.

Isus Hristos nu putea rămâne pe pământ, deoarece Duhul Sfânt trebuia și trebuie să facă locuință în oricine îl acceptă pe Iius Hristos ca și Mântuitor. Numai Duhul Sfânt îl poate convinge pe credinciosul păcătos de păcate și să se pocăiască, și poate face cunoscută voia lui Isus Hristos.

SĂ FII ATENT. TPerioada de după învierea lui Iisus Hristos și perioada apostolilor este o FAZĂ TRANZIȚIONALĂ. În vremurile Vechiului Testament, Duhul Sfânt NU putea face locuință în trupul oamenilor, pentru că omul era păcătos și Isus nu murise încă să fie Salvator. Erau posibile doar împliniri temporare prin duh, ca în cazul regelui Saul și al lui David, al profetului Ilie și al lui Elisei. Locuirea permanentă era încă imposibilă.
Potrivit evreilor, Duhul Sfânt era doar pentru poporul evreu și nu pentru celălalte neamuri. Acesta este un fapt important și apoi vom vedea cum Dumnezeu a trebuit să îi convingă pe apostoli că Evanghelia era și este destinată și ne-evreilor, inclusiv botezul și Duhul Sfânt. De aici vorbim despre faza de tranziție. Lucrurile care se întâmplă în acest timp nu le putem prelua automat și aplica pentru timpul nostru prezent.

Înainte de înălțarea lui Isus Hristos, ucenicii primesc porunca de a aștepta botezul Duhului Sfânt.

Fapte 1:5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.

De ce vorbim despre botezare prin Duhul Sfânt, dacă credinciosul din Vechiul Testament nu putea primi Duhul Sfânt! Mai întâi, Isus a trebuit să moară pentru păcatul omului, să învingă moartea și să învieze din morți. Mai întâi omul a trebuit să fie eliberat de natura sa păcătoasă și să fie curățat cu sângele lui Isus Hristos. Acest prim botez (=locuire) al Duhului Sfânt avea să aibă loc pentru prima dată la Rusalii.

Ce înseamnă Rusalii?

Fapte 2:1-4 Când a sosit ziua Cincizecimii, erau cu toţii la un loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa în care şedeau ei. Li s-au arătat nişte limbi ca de foc, care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

La botezul lui Isus, Duhul Sfânt s-a coborât sub forma unui porumbel.
La ucenici, Duhul Sfânt s-a coborât sub formă de FOC.
TE ROG SĂ FII ATENT, această formă de botez (botezul în Duhul Sfânt) se întâmplă cu un fenomen de FOC. Care fenomen NU se mai produce în prezent! Asta dovedește că a fost o fază de tranziție.
Este chiar prima manifestare a locuirii Duhului Sfânt într-un păcătos. Acest botez NU se repetă la chemarea lui Petru în Fapte 2:38 și cu cei care acceptă chemarea și sunt botezați (trei mii) în Fapte 2:41. Acesta este un fapt important. Eu cred că astăzi NU mai există botezul în Duhul Sfânt, PENTRU CĂ DIRECT PRIN acceptarea lui Isus Hristos de către păcătos, Duhul Sfânt face imediat locuire în credincios.

Fapte 2:38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Dumnezeu, Tatăl, arată aici în prima zi de Rusalii, prin acel foc așezat asupra ucenicilor, că a acceptat lucrarea lui Isus Hristos, că acceptă și dă Duhul Sfânt fiecăruia care crede în lucrarea de mântuire a Fiului Său Isus Hristos.

Lucrarea Duhului Sfânt este imediat vizibilă (considerați, aceasta este o demonstrație în faza de tranziție). Profeții Moise, Ilie și Elisei și-au arătat forțele (obținute de la Dumnezeu) prin miracole extraordinare. Iată puterea Duhului Sfânt arătată de pescari „needucați (necalificați)” care vorbesc în limbi diferite. Nu într-o limbă a îngerilor, nici într-o limbă divină. Nu, într-o altă limbă, inteligibilă pentru cei care erau din străinătate. Ca un brazilian necalificat, care dintr-o dată vorbește limba engleză (fără niciun studiu).

Fapte 2:5-11 Locuiau în Ierusalim evrei, oameni evlavioși din toate neamurile de sub cer. Și, la auzul acestui sunet, mulțimea s-a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Și erau uimiți și se mirau, zicând: „Oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc? Și cum se face că noi auzim, fiecare dintre noi, în limba sa maternă? Parți și mezi și elamiți și locuitori din Mesopotamia, Iudeea și Capadocia, Pont și Asia, Frigia și Pamfilia, Egipt și părțile Libiei aparținând Cireneului, și vizitatori din Roma, deopotrivă evrei și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim povestind în limbile noastre proprii lucrările mărețe ale lui Dumnezeu.

În timpul Rusaliilor au fost prezenți la Ierusalim evrei care veniseră din Mesopotamia, Iudeea și Capadocia, Pont și Asia, Frigia și Pamfilia, Egipt și părțile Libiei aparținând Cireneului, Roma și alte țări. Fiecare dintre ei a auzit Evanghelia vorbită în propria lor limbă de către ucenici prin puterea Duhului Sfânt!

Asta este destul de diferit de vorbirea în limbi! Prin care se vorbește o limbă de neînțeles și este nevoie de explicații!

Vorbirea în limbi, nu mai vedem mai departe în scrisorile apostolilor. Doar Pavel vorbește despre vorbirea în limbi în scrisorile sale, la care voi reveni mai târziu.

Evanghelia dăruită la neamuri

În Fapte 10, Evanghelia este dăruită la neamuri. Corneliu, un centurion de origine italiană, este un om pios care se închină cu toată casa sa, care dă de pomană (se îngrijește de săraci), bine cunoscut de evrei și care se roagă lui Dumnezeu (Dumnezeul evreilor). În ciuda tuturor acestor fapte bune, în ciuda faptului că era o persoană bună, nu era suficient pentru mântuirea sa și pentru a intra în Rai. El era un păcătos care avea nevoie de mântuire prin sângele lui Isus Hristos.
Petru a avut o viziune și a primit porunca de la Dumnezeu să dea mâncare (pentru evrei) animale necurate. De trei ori.
Corneliu, însărcinat de Dumnezeu, a trimis oameni la Petru. Și și-a invitat toată familia și toți prietenii să asculte ce are de spus Petru. El nu este egoist, el i-a lăsat și pe alții să participe la vestea bună.
În versetul 24, Petru a ajuns la concluzia că vestea bună este destinată ȘI neamurilor celălalți.

Fapte 10:43-48 Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate. În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Credincioșii circumciși, care veniseră cu Petru, se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neevrei. Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?“. Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

În versetul 43 este condiția: credința în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor. Corneliu, familia sa și prietenii săi acceptă acest lucru, iar rezultatul este clar în versetele 44-46. În momentul acceptării și credinței în Isus Hristos, Duhul Sfânt ia loc în credincios. Deoarece aceasta este a doua oară (prima oară este eunucul, un etiopian, dar fără semne clare ale locuirii Duhului Sfânt) este că și neamurile fac parte din poporul lui Isus Hristos, acest lucru trebuie să fie clar pentru Petru. Petru, pentru că el este cel pe care se va construi stânca (Matei 16,19). Petru este cel care este surprins (versetul 45) că darul Duhului Sfânt a fost dat și neamurilor. Versetul 46 Petru și însoțitorii săi i-au auzit vorbind în limbi. Această vorbire în limbi este de neînțeles pentru ei, pentru că îi auzeau amplificându-L pe Dumnezeu! Această vorbire în limbi este de neînțeles pentru ei, ei i-au auzit magnificându-L pe Dumnezeu. Nici o limbă n-a rămas neînțeles, Nu! Este cu totul altceva decât atunci când credincioșii/pastorii/bătrânii vorbesc în limbi și nimeni nu înțelege ce spun.
Versetele 47 și 48 sunt clare. Corneliu și însoțitorii săi au început să creadă în Isus Hristos, iar Duhul Sfânt a făcut loc în ei. Deci consecința logică este că trebuie să fie botezați cu apă.
Notă: Deci nu este adevărat că Duhul Sfânt face astfel locuire după botezul cu apă! Mai întâi este venirea la credință, urmată de locuirea imediată a Duhului Sfânt, ca în versetele 43 și 44, apoi urmează botezul cu apă.

Vorbirea în limbi

Spre deosebire de scrisorile celorlalți apostoli, Pavel este singurul care scrie despre vorbirea în limbi și pe larg în 1 Corinteni 14. Aici Pavel este clar.

Versetul 2: Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul[a] spune taine.

Deci vorbirea în limbi este inițial o vorbire către Dumnezeu și NU ceea ce face cineva în public. Vorbirea în limbi, fără explicații, este ca sunetul unui flaut sau al unei harpe fără a se distinge în note.
Ho, ho, dar versetul 5 și versetul 18? Faptul că Pavel vorbește în multe limbi, nu este surprinzător. Pavel a fost umplut de Duhul Sfânt pentru a vorbi în multe limbi străine (toate țările străine pe care le-a vizitat, Evanghelia proclamată pe insulă după naufragiu în limba locuitorilor acelei insule). Dar ok, aici se referă probabil la lauda lui Dumnezeu vorbind într-o limbă incomprehensibilă pentru oameni.
Dar versetul 19 este clar, EL MAI BINE NU VORBEȘTE ÎN LIMBI ÎN BISERICĂ. De ce? Pentru că este inutil, nu edifică și nu învață. Este inutil pentru membrii bisericii. Versetele 27-28 sunt clare. EXPLICAȚIA ESTE NECESARĂ, altfel trebuie să se tacă. Iar atunci când există o profeție, atunci aceasta este mai importantă decât vorbirea în limbi. Amintește-te doar că vorbirea în limbi este cel mai mic dar al Duhului Sfânt.

Cercetați sursa vorbirii în limbi

Vorbirea în limbi nu ar trebui să fie expresia unui dar al duhului. Simt că unii credincioși/pastori/bătrâni care vorbesc în limbi în public, este pentru a-și arăta darul duhului altora. De multe ori aici este vorba doar de o vorbire în limbi, fără ca cineva să știe ce spune persoana respectivă, fără ca cineva să poată da explicații despre vorbire. De aceea poate fi periculos să vorbești în limbi, mărturisește următorul.

Sursă: Internet Bijbelschool (original în olandeză) Un exemplu al unei surori dintr-o biserică. Ea a devenit legată cu ocultul după ce o „femeie de rugăciune” s-a rugat cu ea în limbi. Acest lucru s-a întâmplat la o întâlnire a misiunii carismatice non-denominaționale a femeilor „Woman Aglow”. În acea întâlnire, sora a fost înșelată de o profeție pe care femeia de rugăciune a rostit-o în predica ei. Femeia de rugăciune a spus: „Domnul îmi spune că este cineva aici care trece printr-o perioadă dificilă, dar Domnul spune: Eu sunt cu tine”. Aceasta este, desigur, o lovitură deschisă pentru un gol, deoarece în fiecare întâlnire există unii participanți care se confruntă cu dificultăți. Dar sora din biserica noastră, a avut în acel moment o situație foarte grea și a crezut că această „profeție” era destinată ei. După aceea, ea l-a căutat pe vorbitorul. Ea i-a povestit despre profeție și despre faptul că aceasta era destinată ei. De asemenea, i-a spus femeii ceva despre necazurile ei. „Femeia de rugăciune” i-a sugerat să se roage pentru ea. Ea a fost de acord. În timp ce femeia de rugăciune se ruga, ea și-a pus mâinile pe umărul surorii (punerea mâinilor!) și după ceva timp a trecut la rugăciunea în limbi (fără traducere). În aceeași noapte s-au ivit în casa acestei surori tot felul de fenomene oculte (sunete, apariții de fantome, ea a fost chiar hărțuită fizic de aceste apariții). În mod regulat ea a simțit într-o frică teribilă. Ea a cerut ajutorul liderilor bisericii noastre. După o pregătire în rugăciune, au vizitat-o câțiva frați. Ea a spus că și-a mărturisit Domnului vina de a permite punerea mâinilor pe ea și de a lăsa să se roage în limbi. Frații au ordonat apoi în numele lui Isus ca puterile să nu o mai deranjeze. Fenomenele oculte au dispărut de atunci încolo. Ceea ce a transmis această rugătoare în timpul vorbirii în limbi, nu a fost o binecuvântare a Duhului Sfânt, ci o legare de demoni.
Cu ceva timp în urmă, un solicitant de azil din Africa a povestit despre unul dintre foștii noștri bătrâni. El era unul dintre participanții la o mare biserică rusaliială din Rotterdam. Acest bătrân vorbea în limbi calomnii teribile într-o limbă africană cunoscută de el. În timp ce creștinii prezenți și bătrânul au crezut că a vorbit în limbi prin Duhul Sfânt, a fost în schimb o calomnie teribilă. Sfârșitul sursei.

Vezi